Despre tehnologie si alte prostii

După ce am făcut upgrade la OnePlus Two mi-a căzut în brațe un Samsung Note 4 Duos care mi-a plăcut și îmi place teribil în continuare. La un moment dat am avut ocazia să iau și un Samsung Gear S2 Classic. Cum se spune, match made in heaven… Notificări, SMS, apeluri, etc., foarte frumos. Singura problemă e ca nu am reușit până azi să fac Gear-ul să se conecteze la OnePlus Two. Și mi-era cam ciudă ca imi place mult Gear S2 și dacă aș fi vrut să folosesc OPT nu puteam sa ies cu GearS2 la mână. Mă rog, se poate dar fără conexiune între ele.

Dacă tot am avut ceva timp liber azi, am mai cotrobăit pe internet și am dat peste un link util care m-a ajutat

http://forum.xda-developers.com/gear-s2/themes-apps/samsung-gear-manager-samsung-accessory-t3216240

Happy bee…

Am avut de făcut un proiecțel de eCommerce cu integrare în Authorize.NET. Toată partea de order am făcut-o cu AngularJS care trimite comanda parțială peste un mic WebAPI. În felul ăsta am scutit timp în prostie pe partea de dezvoltare pe client.  După ce comanda se salvează parțial, se introduc datele de plata și…

Totul a mers ață până când am realizat că nu am nici un fel de tratare a erorilor de plată… mi se intorceau frumos niște coduri de eroare și nu făceam nimic cu ele.

Și chiar dacă aș fi făcut ar fi trebuit să mă întorc în pagina de checkout unde va trebui să repopulez câmpurile de nume, adresă, etc. cu ce s-a salvat mai devreme. Inițial nu aveam un model pe pagina de checkout pentru că nu era cazul.

După ce am pus modelul și ș-am populat cu date am constatat că AngularJS îmi dă peste cap valorile pentru ca are precedență pe partea de UI. Adică chiar dacă în sursă se vedea clar câmpul FirstName cu valoarea Blah, in UI se vedea gol. (vezi și altii care au pățit-o aici)

 

Am urmărit frumos indicațiile prețioase și mi-a ieșit astfel:

• în View am bagat frumos un script care imi randeaza modelul raw json

• în controller-ul Angular am setat modelul meu după ce s-a randat în view

• bingo.

Acum un an și jumătate mi-am făcut un minicomputer pentru filme. Sunt supermulțumit de cum se comportă chiar dacă între timp a apărut alternativa Raspberry Pi2 si alte berry-uri care mai de care mai sofisticate, mai ieftine și mai puternice. Dar despre asta în alt post.

În fine, NUC-ul meu cu XMBC funcționează impecabil. Acum, după ce am renunțat temporar la sculele de muzică din living, aș fi vrut să renunț si la telecomanda Logitech Harmony One și să folosesc doar telecomanda televizorului. În acest caz e nevoie de implementarea HDMI-CEC în NUC.

Auzisem de la Bogdan de existenta unui adaptor USB care intră în calculator combinat cu o intrare și o ieșire HDMI din care am reținut numele PulseEight. Am intrat pe site-ul lor și am văzut că au și adaptoare interne care se leagă pe pinii USB disponibili pe placa de bază. Am comandat unul pentru modelul meu de NUC (D34010WYB) plus harnașamentul de cabluri pentru a fi legat la USB respectiv extensia de CEC.

Cand am vazut vreo 6-7 firișoare care atârnau de un conector m-am cam speriat dar prietenul goagăl mi-a sărit în ajutor. Am luat culorile descrise pe foicica cu așa zisul manual, am comparat cu codurile de culoare de la conectorul standard USB și m-am pus pe înfipt în placă. Mai nasol a fost că ultimii doi conectori (5V Standby si CEC) nu sunt pe aceeași parte a plăcii de baza ci dedesubt unde stă procesorul, ventilatorul, etc. A trebuit să fac și acolo o manțocărie pentru ca nu e loc să înfig conectorii (prea înalți). Am tăiat firele și le-am lipit direct pe pinii de pe placă ca să pot închide carcasa. De asemenea, am pus micul circuit în altă parte decât unde sugera producătorul pentru că era prea presat de carcasă și nu mai funcționa.

După mai multe încercări am găsit pozitia corectă, am inchis carcasa și gata. Am Intel NUC cu HDMI-CEC. Urmează să il montez undeva ascuns ca să nu mai aibă Petru de ce trage.

Se vede frumos în Kodi în Internal Adapters, poate comanda inchiderea calculatorului când se inchid televizorul și viceversa, etc. E integrat frumos cu Kodi (noul XBMC) iar mai multe informații se pot găsi pe pagina producătorului.

 

 

Am fost foarte mulțumit de OPO. M-a servit fără probleme iar CyanogenOS e foarte OK: simplu, fără toate porcăriile de aplicații de la producătorii de hardware.

Ecranul mare FullHD, fără mri pretenții, duce fără probleme orice film pe care l-am văzut în metrou, înspre și dinspre casă. Bateria ține de dimineață până a doua zi astfel: cel puțin două ore de video, ascultat muzică în căști, email, internet, facebook, etc. plus vorbit (sic!).

După ce a apărut OnePlus Two mi-am zis că trebuie să-l am, chiar cu o creștere de preț. După două săptămâni l-am schimbat cu un HTC One M9+, fiind ușor dezamăgit față de creșterile de performanță promise.

Da, sunt bine-mersi. Intre timp a apărut pe lume Petru așa că nu am mai apucat să fac nici un update la ceea ce s-a mai întâmplat cu imprimanta 3D.

Ce s-a mai întâmplat:

– am renunțat la Sanguinololu și am trecut pe RAMPS 1.4

– i-am pus picioare astfel încât să pot ascunde toată electronica dedesubt. În general are un aer .. ahem… aerisit

– capul de imprimare a fost schimbat cu un E3D V6. Diferența fata de J-head s-a văzut imediat

– imprimarea se face pe o sticlă de borosilicat care la rândul ei stă pe un hot-bed. Peste sticlă am lipit bandă kapton astfel renunțând la banda de hârtie. Rezultatele sunt evidente, am reușit sa fac niște butoane pentru un amplificator care pot fi folosite fara mari ajustări.

– datorită folosirii unui hot-bed a trebuit sa renunț la sursa de XBox pe care o foloseam inițial și am sacrificat o sursa PC de vreo 500W care avea mai mult amperaj.

 

 

Aseară pe la 6.30-7  a venit Bogdan să legăm electronica la imprimantă. Folosim Sanguinololu Atmega 1284P v1.3a. Motivul alegerii e că e tot ansamblul electronic are un footprint mic și poate fi montat sub sticlă, la baza imprimantei, printre motoare.

Dupa ce s-au mufat toate cablurile de la motoare, endstopuri, extruder, etc. a sosit momentul testării. Primul hop a fost să trimitem o comandă la firmware pentru mișcarea motoarelor până la endstopurile de sus.

Ora: aprox. 20.00

Cu această ocazie am constatat că trebuie inversate pozițiile mufelor motoarelor pe board pentru că motoarele sunt montate în diverse poziții și astfel sensul de rotație e diferit. Ideea e ca toate cele trei motoare X/Y/Z să aiba același sens de rotație pentru a mișca sincron curelele dințate. Nu e nimic greșit dar trebuie testat şi apoi umblat corespunzător.

Pasul doi: comanda G28 pentru a trimite motoarele în sus. Se observă că board-ul nu reacționează la comenzile de endstop.

Verificari: Comanda M119 pentru a verifica statusul endstopurilor. Dupa ceva timp și nervi consumați Bogdan își aduce aminte că există niște siguranțe (fuses)  care trebuie configurate în chipul Atmel pentru a bloca JTAG. A fost un A-HA! moment…. Pentru că, zice pagina de wiki a Sanguinololu:

Symptoms of incorrect fuse settings:

• X axis only moves in one direction.
• Endstops do not work

Deci fuck… mergem să luăm programatorul de chipuri USBTiny pentru a scrie in EPROM valorile în siguranțele respective. Pe pagina de wiki scrie ceva.. de fapt trebuia scris altceva. După asta trebuie scris bootloaderul din nou tot cu USBTiny. Dar conform legilor lui Murphy, evident ceva trebuie să nu meargă. Singurul bootloader care a mers a venit din Arduino 0.23.

Evident, toate aceste lucruri au sens dacă stai să te gândești.. doar că nu e scris pe nicăieri.

Pe la ora 23.00 am reușit să mișcăm brațele imprimantei și să o facem să se oprească la endstopuri.

Pasul următor e să verific integritatea și numarul biluțelor de rulment din carriage pentru că e un blocaj ciudat pe undeva. Ori bilele ori curentul trimis la motoare e prea mare. Bogdan zice că lipsa unor biluţe. O să vedem.

 

Prin Ianuarie mi-a încolțit ideea construirii unei imprimante 3D la sugestia prietenului Bogdan. Am început să cumpăr piese s-a stabilit un model de printer (Tantillus) dar din păcate lipsa timpului din partea fie din partea mea fie a lui Bogdan ne-a împins până în Septembrie. Bine, între timp am adunat piese (sau le-am făcut la altă imprimantă).

Într-un final, modelul Tantillus a căzut din cauza unor probleme inerente de design (nu am reușit de nici un fel să-l calibrăm) așa că am schimbat modelul în favoarea unuia de tip Delta, mai exact Kossel Mini.

Sâmbătă și duminică ne-am ocupat de montarea pieselor și verificarea din punct de vedere mecanic și speram să o pornim dar procesorul de pe Arduino nu a vrut sa colaboreze așa că mai băgăm o fisă și mai așteptăm puțin.

 

 

Am supraviețuit o lună fără iPhone 🙂 și nu mă plâng deloc.

Sunt foarte mulțumit de alegerea făcută, telefonul merge impecabil, bateria ține până la doua zile dacă nu exagerez cu folosirea lui (ma refer aici la orice activitate care implica ecranul). În cel mai rau caz ține o zi și jumătate. Nu mi s-a întimplat să fug după încărcător pe la ora 6 seara după ce l-am încărcat dimineață.

L-am umplut de muzică, îmi văd serialele preferate în metrou în cele 30-35 de minute de “navetă”. Cei 64 GB de memorie internă sunt ultra suficienți pentru cam tot ce și-ar dori un om normal. Acum am început sa am pretenții, nu folosesc decât flac-uri…

Chiar nu am ce să reproșez. Dacă reușesc să nu-l scap pe jos mă consider un om norocos. I-am pus carcasa RINGKE cu folie pentru protecție iar acum aștept un cover din piele din China.